Îţi aminteşti de cerşetorul cu chipul crâmpoţit hidos ?
Ne furişaserăm de ploaie-n voievodala mănăstire.
Fura pervers de pe icoane sărutul tău evlavios.
Privindu-l , gelozia oarbă a pus pe mine stăpânire.
Ne furişaserăm de ploaie-n voievodala mănăstire.
Am căutat o strană goală să mă aşez o clipă jos.
Privindu-l ,gelozia oarbă a pus pe mine stăpânire.
Simţeam în sulfet cum se surpă trecutul meu religios.
Am căutat o strană goală să stau măcar o clipă jos.
Tremurătoarea lumânare-şi trăia suprema mistuire.
Simţeam în suflet cum se surpă trecutul meu religios.
Lucra febril pe faţă timpul să ne despoaie de iubire.
Tremurătoarea lumânare-şi trăia suprema mistuuire.
Bătrânul clopot de aramă a prins să bată tânguios .
Lucra febril pe faţă timpul să ne despoaie de iubire.
Îţi aminteşti de cerşetorul cu chipul crâmpoţit hidos ?
luni, 30 iunie 2008
sâmbătă, 28 iunie 2008
Pantum
E luni.Se stinge focul la Moara cu noroc.
Cu patimă actanţii s -au instalat în moarte.
Pământu-n bătătură mai freamătă a joc.
Bătrâna-şi ia nepoţii şi pleacă mai departe.
Cu patimă actanţii s-au instalat în moarte.
Nălucile beau sânge din fostul poloboc.
Bătrâna-şi ia nepoţii şi pleacă mai departe.
Jandarmul pune moartea lui Lică sub obroc.
Nălucile beau sânge din fostul poloboc.
Se umflă vântul pustei pe căi de dor deşarte.
Jandarmul pune moartea lui Lică sub obroc.
Un sămădău de altul cu frică se desparte.
Se umflă vântul pustei pe căi de dor deşarte.
De-atâta dor de Ană cireşele se coc.
Un sămădău de altul cu frică se desparte.
E luni.Se stinge focul la Moara cu noroc !
Cu patimă actanţii s -au instalat în moarte.
Pământu-n bătătură mai freamătă a joc.
Bătrâna-şi ia nepoţii şi pleacă mai departe.
Cu patimă actanţii s-au instalat în moarte.
Nălucile beau sânge din fostul poloboc.
Bătrâna-şi ia nepoţii şi pleacă mai departe.
Jandarmul pune moartea lui Lică sub obroc.
Nălucile beau sânge din fostul poloboc.
Se umflă vântul pustei pe căi de dor deşarte.
Jandarmul pune moartea lui Lică sub obroc.
Un sămădău de altul cu frică se desparte.
Se umflă vântul pustei pe căi de dor deşarte.
De-atâta dor de Ană cireşele se coc.
Un sămădău de altul cu frică se desparte.
E luni.Se stinge focul la Moara cu noroc !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)