Schaltinienă peisajeră

Salcâmi anemici dau în floare
În gardul dinspre dispensar;
O țigăncușă stinge var
Pe trotuar într-o căldare.


În curtea grădiniței plâng
Doi țânci din ce în ce mai tare
Căci râde unul mai nătâng.


Privesc muzeul urbei. Are
Și astăzi lacăt la intrare.


Simt sub călcâie drumul stâng!

Schaltiniena beţivului

Celui ce încerca să-l bată La cap îi riposta firesc: "Eu din beţie mă trezesc; Tu din prostie niciodată!" El a rostit convingător Această frază inspirată Fără să-i fie autor. Impunătorul prof de sport De-un lustru şi c eva e mort. Chiar şi nemuritorii mor!

Schaltiniena lupului
singuratic


Cu-atât mai lup sunt fără haită
Cu cât mă simt mai hăituit
Când mă încumet, hămesit,
Să dau pe lângă sat o raită.


De cad, abia de mă mai scol.
Crivăţu-n suflet mi se vaită,
Iar câinii lumii-mi dau ocol.


Pădurile se-scund şi ele
Sub şubele zăpezii grele.


Privirea mi se stinge-n gol!




Schaltiniena ucigaşului
fără căinţă


Două ferestre ochii-i sunt
De casă straşnic bântuită
Pentru c-o tânără iubită
Aici a fost tranşată crunt.


Am încercat cu-nfrigurare
Târziu cu el să mă confrunt
Să văd câtă căinţă are.


Actantul faptul criminale
Avea răspunsuri amorale


La absolut orice-ntrebare!

Schaltiniena miresei care se droga

Prinsă-n vâltoarea nunţii a uitat
De doza ei de falsă veselie
Intrând în criză chiar la cununie
Când, clănţănind din dinţi, a leşinat.


Cum popii-i se-ntâmpla întâia oară
Să-şi vadă ritualul sincopat,
S-a pomenit c-aprinde o ţigară.


Infirmierii alarmaţi în grabă
Au constatat că nu au nicio treabă.


Mireasa pufăia de zor afară!

Scaltiniena fugarilor de-o noapte

Poetul hirsut şi ţiganca
Hrănesc un cotei de pripas.
Dormeză de lux le e banca
Din parcul în care au mas!


Fumează, apoi, în tăcere
Chiştocul de-aseară rămas
Şi parcă-s în luna de miere!


El scrie pe frunze, ea-i fură
Tristeţea şi dragostea pură!


În şatră e mare durere!

Schaltinienă ludică

Doar fericiţii seamănă-ntre ei;
Ceilalţi întru totul diferă;
Cei mulţi nici măar nu mai speră;
Uriaşii se ascund în pigmei!


Surâd câţiva sorcoviţi de noroc;
Mor alţii trăgând la galeră;
Chiar şi gheaţa-i o formă de foc.


Suişul e doar un exces de declin,
Iar cântecu-i plânsul divin.


Ceva e un fel de deloc!