Scaltiniena fugarilor de-o noapte

Poetul hirsut şi ţiganca
Hrănesc un cotei de pripas.
Dormeză de lux le e banca
Din parcul în care au mas!


Fumează, apoi, în tăcere
Chiştocul de-aseară rămas
Şi parcă-s în luna de miere!


El scrie pe frunze, ea-i fură
Tristeţea şi dragostea pură!


În şatră e mare durere!

Schaltinienă ludică

Doar fericiţii seamănă-ntre ei;
Ceilalţi întru totul diferă;
Cei mulţi nici măar nu mai speră;
Uriaşii se ascund în pigmei!


Surâd câţiva sorcoviţi de noroc;
Mor alţii trăgând la galeră;
Chiar şi gheaţa-i o formă de foc.


Suişul e doar un exces de declin,
Iar cântecu-i plânsul divin.


Ceva e un fel de deloc!