miercuri, 2 martie 2011

Schaltiniena lupului
singuratic


Cu-atât mai lup sunt fără haită
Cu cât mă simt mai hăituit
Când mă încumet, hămesit,
Să dau pe lângă sat o raită.


De cad, abia de mă mai scol.
Crivăţu-n suflet mi se vaită,
Iar câinii lumii-mi dau ocol.


Pădurile se-scund şi ele
Sub şubele zăpezii grele.


Privirea mi se stinge-n gol!




Schaltiniena ucigaşului
fără căinţă


Două ferestre ochii-i sunt
De casă straşnic bântuită
Pentru c-o tânără iubită
Aici a fost tranşată crunt.


Am încercat cu-nfrigurare
Târziu cu el să mă confrunt
Să văd câtă căinţă are.


Actantul faptul criminale
Avea răspunsuri amorale


La absolut orice-ntrebare!