Atât de mult revin acasă cu gându-ncât pe înserat
Miroase-a gaz turnat în lampă de-o mână care-a tremurat.
În soba cu olane negre trosnește focul de demult
Atât de tare-ncât în minte aievea parcă îl ascult.
Zorește mama să mai țeasă un cot de pânză în război
Încât ignoră miezul nopții ce se revarsă peste noi.
Citesc Povești nemuritoare dintr-un volum destul de nou
Închiriat de la un jidov ce mi-a cerut să fur un ou!
sâmbătă, 2 iunie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)