Pantumul mortului sărac

Popa l-a plimbat pe mort prin ploaie.
S-a gândit că plâns va fi aşa
Cel găsit în singura-i odaie,
Nimeni transformat în cineva.

S-a gândit că plâns va fi aşa
Bietul om ce n-a avut leţcaie,
Nimeni transormat în cineva
Doar când firul vieţii i se taie.

Bietul om ce n-a avut leţcaie
Se preumblă-n toată voia sa
Doar când firul vieţii i se taie
Subţiat de cât îl tot mima.

Se preumblă-n toată voia sa.
Trupu-i uită să se mai îndoaie,
Subţiat de cât îl tot mima
Pe cărări croite prin noroaie.

Trupu-i uită să se mai îndoaie
În coşciugul lui de mucava,
Pe cărări croite prin noroaie,
Fără să ajungă undeva.

În coşciugul lui de mucava,
Ocolind turbatele puhoaie,
Fără să ajungă undeva,
Popa l-a purtat pe mort prin ploaie !