Pax

Motanul negru se alintă dormind pe smocul de lucernă
Din care şi-a făcut, şăgalnic, şi caldă laviţă şi pernă.


Răcoarea serii stă să cadă peste grădină-n lung şi-n lat
Cad frunze galbene din sălcii ce-n miez de vară s-au uscat.


Un sentiment adânc de pace mă prinde lent în mreaja lui
Şi văd cum sare-o veveriţă din nuc pe-o creangă de gutui.


Îşi arcuieşte coada-i lungă cernând cepusculul prin ea,
Apoi se face nevăzută ca dragostea din viaţa mea!

Hoț

Atât de mult revin acasă cu gându-ncât pe înserat
Miroase-a gaz turnat în lampă de-o mână care-a tremurat.


În soba cu olane negre trosnește focul de demult
Atât de tare-ncât în minte aievea parcă îl ascult.


Zorește mama să mai țeasă un cot de pânză în război
Încât ignoră miezul nopții ce se revarsă peste noi.


Citesc Povești nemuritoare dintr-un volum destul de nou
Închiriat de la un jidov ce mi-a cerut să fur un ou!