Pantum

Tatălui meu,in memoriam
In preajmă simt prezenţa pustiului total.
De zborul poeziei m-agăţ cu disperare.
Zăgazul amintirii se sparge-ntr-un caval.
De-atâta jind albastru absenţa Lui mă doare.

De zborul poeziei m-agăţ cu disperare.
Destinul fără vâsle mă poartă în aval.
De-atâta jind albastru absenţa Lui mă doare.
Tăcerea declanşează un lopot sideral.

Destinul fără vâsle m ă poartă în aval.
Nimicnicia numai e-atotcuprinzătoare.
Tăcerea declanşează un clopot sideral.
In crini se plămădeşte suprema înserare.

Nimicnicia numai e-atotcuprinzătoare.
Vâltoarea lumii-i spumă sub pleură de val.
In crini se plămădeşte suprema înserare.
In preajmă simt prezenţa târziului total !