vineri, 4 iulie 2008

Pantum

Calul tău ţintat călcase într-o urmă blestemată.
Se-nvârtea deasupra noastră luna nesfârşitei puste.
Tu acolo te născuseşi ,eu veneam întâia dată.
Soarta ne frusta temeinic de găsirea căii juste.

Se-nvârtea deasupra noastră luna nesfârşitei puste.
Ca legaţi la ochi de Iele casei îi dădusem roată.
Soarta ne frusta temeinic de găsirea căii juste.
Într-o cută-a nopţii oarbe sta troiţa tupilată.

Ca legaţi la ochi de iele casei îi dădeam târcoale.
Din copitele febrile săreau greieri şi lăcuste.
Într-o cută-a nopţii oarbe sta troiţa tupilată.
La fântâna părăsită se frângeau cărări înguste.

Din copitele febrile săreau greieri şi lăcuste.
Mirosea a vie coaptă şi a flintă descărcată.
La fântâna părăsită se frângeau cărări înguste.
Calul tău ţintat călcase într-o urmă blestemată !

Niciun comentariu: